M-a lovit astazi de ce nu inteleg nimic si de ce tot ce "invat" se transforma in simple cuvinte fara sens, desi am invatat pe de rost pagini intregi. In ziua de azi asta inseamna "a invata". Chiar acum putin timp vorbeam cu cineva si imi spunea "vad ca ai subliniat, inseamna ca stii" eu spunand ca nu, pentru ca mie imi e foarte greu sa tocesc, daca trebuie sa memorez tot nu merge la mine. Am primit urmatorul raspuns "cum adica? pai asta inseamna sa inveti, nu?!". Nu... din pacate asta e exact opusul. Asta inseamna sa memorezi, sa inveti inseamna sa acumulezi informatii pe care le intelegi si pe care le poti folosi.
Revenind la principalul motiv al postarii, m-am prins de ce nu pot sa inteleg medicina veterinara si de ce imi este atat de greu sa invat. De ce mi se pare haotic totul si de ce nu pot sa pun informatia cap la cap. Pe langa faptul ca am o un garv deficit de concentrare si imi e greu sa memorez orbeste, PENTRU CA IMI LIPSESTE ORICE FEL DE BAZA. Da, ca sa pot sa inteleg medicina veterinara si cum functioneaza corpul aimal, TREBUIE SA STIU CUM FUNCTIONEZ EU. Problema e ca de fapt chiar nu stiu. Credeam ca stiu si la un nivel superficial stiu, multa lume stie ca urina se formeaza in rinichi si ca ficatul emulsioneaza grasimile, ca digeram mancarea in stomac si ca inima este organul cheie al functionarii noastre, sa nu mai vorbim de creier care este operatorul tuturor sistemelor corpului nostru si le leaga impreuna sau ca facem copii cu organele reproducatoare, mai ales cum. Nu trebuie sa faci medicina ca sa stii lucrurile astea, nici macar la liceu, un profil specific.
Dar asta e problema! nu ar trebui sa facem medicina ca sa stim cum functionam. Nu doar medicul ar trebui sa stie cum functionam noi, ar trebui NOI sa stim cum functionam noi, ar trebui noi cand mergem la medic sa fim capabili sa avem o idee despre ce se intampla cu noi, iar medicul, care a studiat si mai in detaliu treaba cu corpul uman si stie mai mult decat ORICUM ar trebui sa stie, preia problema DE LA NOI si continua in a-si exercita cunostintele SUPERIOARE in patologie, biochimie ,etc. si eventual pe ce este specializat. Cum functionam si cum avem grija de noi nu ar trebui sa fie cunostinte superioare, ci de baza.
De ce nu stim cum trebuie sa ne hranim? de ce nu stim ce alimente are nevoie corpul nostru sa manance? ce alimente nu are voie? ce inseamna o proteina? cum functioneaza si de ce avem nevoie de ea? de ce alti nutrienti mai avem nevoie si cum ii putem obtine? ce inseamna grasimi si cum se depun si de ce? care este mecanismul prin care slabim? care este mecanismul prin care ne ingrasam? de ce avem nevoie de sport? cum ne afecteaza toate astea?
Nutritia si biologia de baza ar trebui sa fie o disciplina de baza in sistemul educational, ar trebui tratata la nivelul disciplinei de limba romana sau matematica, orice elev care da bacalaureatul ar trbui sa stie cum functioneaza si cum sa se ocupe singur de el mai departe.
Dar nu. Asa ceva nu este dorit, e important sa stii pe de rost comentarii ale unor alti oameni despre niste opere literare pe care nu le intelegi, din pacate. E important sa stii sa rezolvi probleme matematice complexe pe care din nou in mare parte nimeni nu le intelege, ci doar urmeaza un sablon de rezolvare. Sa stii cum functionezi si cum sa ai grija de tine, ce alimente iti dauneaza si cum sa iti imbunatatesti corpul, mintea si cum sa fii capabil sa evoluezi si sa prosperi ca om, din punct de vedere fizic si odata cu o nutritie corecta si echilibrata si psihic, nu conteaza. Normal ca nu conteaza, altfel nu ar mai exista fast food, consumerismul exagerat, mancarea procesata incredibil de proasta, hipermarket-urile si mall-urile. Suntem o societate bazata pe placeri, vedem doar suprafata a tot ce ne inconjoara, inclusiv a mancarii pe care o bagam in noi, cu care ne "alimentam" corpul. Tot ce cumparam, cumparam DOAR dupa ce gust are, dupa cum arata, doar din punct de vedere al placerii, nu ne gandim neaparat la calitate, nu incercam macar, macar o data, sa ne gandim si la ce ne poate oferi din punct de vedere nutritional, daca ne ajuta cu ceva sau daca avem nevoie.
Nu pot fi ipocrita evident, nu pot spune ca din an in paste nu ai voie sa mai mananci o gogoasa, sau niste KFC, cartofi prajiti, etc. E foarte greu sa rezisti, avand in vedere ca este unul din stimulii principali, ok, nu suntem perfecti. Dar in momentul in care astfel de mancaruri constituie alimentatia ta zilnica si primara, e pur si simplu ingrozitor. Din nou, nu sunt ipocrita, multi oameni vorbesc despre lucrurile de genul asta fara nicio idee, doar afirma cu putere niste informatii pe care nu le inteleg. Eu inteleg, am avut o astfel de dieta, asa am trait pana de curand chiar, mi-am otravit corpul orbeste fara sa inteleg ce fac, auzeam ca nu e bine, dar "pana la urma toti o facem, ce naiba? suntem oameni, nu ingeri, placerile carnale sunt practic o definitie, nu sunt singura, doar atatia oameni urmeaza o astfel de viata si n-au murit, ia uite o sa fiu tocmai eu aia, si daca o sa fiu, asta e pana la urma", plus ca oamenii care mi-au spus ca nu e bine, nici ei nu erau convinsi de ce spun, urmau si urmeaza, majoritatea, diete la fel de proatse, poate mai proaste. Mai mult, dintre ei faceau parte si cei care imi ofereau o astfel de dieta, pe de-o parte imi spuneau ca nu e bine, pe de alta parte mi se oferea aceeasi mancare proasta (nu in totalitate), urmau modelul social. Toate astea pana am realizat pe propria piele ca o alimentatie proasta hraneste orice inseamna anxietate, delasare, disperare, depresie, lipsa de energie, stima de sine scazuta, orice problema psihica, dar nu corpul tau. Au o legatura directa. Pe de-o parte esti stimulat spre o astfel de viata si practic o traiesti de cand te-ai nascut, pe cealalta parte ti se spune ca nu e bine, ti se spune cum ar trebui sa mananci, la un nivel superficial evident, fara sa te faca cu adevarat sa intelegi, pentru ca ai lua atitudine si asta nu se doreste. Se doreste ca tu sa te simti vinovat de modul mizerabil in care traiesti si modul mizerabil in care te alimentezi, bagandu-te intr-o prima faza in depresie si accentuandu-ti lipsa de stima de sine, care duce la abuz de orice, de la mancare, la shopping, la droguri, practic pierzi controlul si tot ce faci este ca consumi, consumi, consumi intr-un mod compulsiv, incercand sa astupi groapa in care se afla stima ta de sine, ametit de ce mizerie de om esti si avand revelatia ca daca nu ai avea un job de cacat (indiferent cat de bun e, indiferent de cat castigi, indiferent de cat de mult te multumeste, daca nu e cu mult peste medie, spre extrema superioara, in aceasta situatie, vei crede ca e de cacat) ti-ai permite o astfel de viata sanatoasa, pentru ca traim intr-o lume data peste cap, in care tot ce e nesanatos e ieftin si mult si tot ce e sanatos e scump si putin, tot ce e artificial e ieftin si mult, tot ce e natural e scump si putin. Desigur, toate aceste pareri despre tine si viata ta nu sunt cu adevarat atat de ingrozitoare, e doar un produs al propriei perceptii, care nu te lasa sa vezi cauzele, ca sa le poti rezolva, ci doar efectele. O alta problema este ca toate aceste programe asociaza viata sanatoasa cu a arata bine, care combinate cu invazia industriei fashion si presiunea sociala de a arata bine, un lucru in ziua de azi imposibil aproape dupa normele sociale, duce la obsesia ta de a face multi bani, care niciodata nu o sa iti ajunga, ca sa ai o viata sanatoasa. Dar nu vei vrea asta ca sa te simti bine din punct de vedere nutritional, nu vei vrea asta ca sa fii pur si simplu mai sanatos. Vei vrea asta ca sa arati bine, si ca sa fii acceptat, pentru ca asta ti se sugereaza ca e tot ce conteaza pana la urma, sa arati bine. Asa ca vei apela la pastile minune, la diete drastice si la sala excesiva. Si iata inca trei industrii care prospera.
Deci avem industria lanturilor de mancare fast-food, industria hainelor, industria mezelurilor, industria farmaceutica, industria "nutritionistilor" care recomanda diete extreme si solutii iesite din tiparele normalului, care promit evident rezultate rapide si de durata si probabil inca o gramada de industrii pe care le-as putea descoperi ca legatura daca as descoase si mai in detaliu problema. Asta e tendinta societatii contemporane, repede si pentru totdeauna, nimeni nu mai are rabdare, cantitate peste calitate.
Totul se bazeaza pe consumerism, e tot ce conteaza in societatea noastra, nu sanatatea noastra, nu calitatea vietii nostre, ci doar sa consumam. Asta e motivul pentru care suntem dezinformati peste tot, de la internet, la stiri, la reality show-uri, televiziunea de fapt in majoritate (care ne ajuta sa ne ocupam timpul cu viata altora, in loc sa ne ocupam de a noastra) pana chiar la asa zisii "nutritionisti", "maestrii yoga", "instructori de fitness", "medici","farmacisti". Nu spun toti, in niciun caz, dar multi. Cum ziceam,nu se gandesc la sanatatea clientului lor, se gandesc sa profite de nesanatatea lui, astfel incat sa faca cat mai multi bani, asa ca ce mod mai bun exista decat sa ii ajuti putin, sa prinda gustul binelui, inca dependenti de tine fiind, ca apoi sa ii imbolnavesti putin, ca sa mai aiba nevoie de tine.
Nu ma astept de la niste copii sa inteleaga astfel de lucruri, mai ales in perioada adolescentei unde a te integra in societate e prioritar, dar adultii? parintii? ce pazesc, cum pot sa isi educe in halul asta copiii? cum pot sa le ofere o asemenea alimentatie, fara sa se gandeasca niciun pic la nutritia lor, la dezvoltarea lor. Daca parintii s-ar trezi si in timp ce i-ar hrani adecvat si ar intelege ce inseamna o alimentatie sanatioasa cu adevarat, i-ar invata si pe ei sa faca acelas lucru si i-ar invata fiecare aliment in parte ce contine si cum il ajuta, ar fi extraordinar.
Dar din pacate parintii fac copii pentru ca asta e ordinea lucrurilor si pentru ca "asa trebuie", in timp ce lucreaza toata ziua ca sa faca foarte multi bani, ca sa "fie copilul bine", adica multumit din punct de vedere material, niciodata nefiind destul, pentru ca nu se mai gandesc la nevoile lor si ale copiilor lor si doar sa fie mult, cat mai mult, "SA FIE". Mi se pare o pierdere foarte mare, pentru ca astia sunt copiii care ar trebui sa fie norocosi ca parintii lor le pot oferi totul, dar ei se exeaza sa faca mai multi bani decat au nevoie, "pentru copii". Asa ca se bazeaza pe scoli si pe internet sa le educe copiii, neocupandu-se de ei deloc, nefiind langa ei, neoferindu-le siguranta si iubire, doar materiala, avand impresia ca scolile contin toate informatiile de care are nevoie un copil. Acum, avand in vedere ca majoritatea scolilor in loc sa induca placere spre a invata unui copil, doar ii baga informatii fara sens in cap intr-un mod lipsit de tact si compasine, copilul nu invata nimic, nu are nicio baza, nu intelege nimic din ceea ce inseamna lumea inconjuratoare si ajunge in adolescenta unde este batut si certat si pedepsit pentru ca este superficial, prost, pentru ca urmeaza orbeste si nu gandeste pentru el, cand lui defapt nu i-a fost oferita aceasta optiune niciodata, nu l-a invatat nimeni nimic, numeni nu s-a ocpuat de el, sa inteleaga ce se intampla cu el, doar i s-au dat intructiuni, i s-a spus ce sa faca, nu cum. Chiar daca scolile ar fi bune si i-ar invata corect pe copii, cat sa faca scoala? este treaba ta, ca parinte sa faci educatia in cea mai mare parte, scoala sa fie doar o parte din educatia lui, tu esti un singur parinte pentru un singur copil, profesorii sunt cate unul pentru cel putin 10.
Asa apar alti noi produsi ai societatii, pe banda rulanta. Eu sincer cred ca multi oameni mai saraci sunt mult mai fericiti, nu toti, dar unii. Ei nu cumpara orice, ei cumpara cat au nevoie, poate nu cele mai bune produse, dar cu moderatie, macar nu mananca mult si prost, mananca putin si relativ prost, pentru ca toti mancam prost. Majoritatea au timp sa fie atenti la copiii lor si chiar daca nu in cele mai bune metode, cat de cat se ocupa de educatia lor.
Sincer, mi-e scarba... "clasa sociala superioara". Cred ca daca mi s-ar oferi un loc in rangul inalt al societatii si un loc pe o banca doar a mea, intr-un parc, l-as alege pe cel de-al doilea. Pana la urma, e aceeasi lume, peste tot sunt oameni rai, sunt pericole, trebuie sa iti asumi riscuri si exista persoane care iti vor raul, sau chiar sa te omoare, fie ca e un om disperat care neavand nimic iti fura tot ce ai sau un om bogat care neavand nimic iti fura tot ce ai. Oricum vom fi discriminati, indiferent de rangul social, nu vom fi discriminati ca nu avem o casa, dar vom fi discriminati ca nu avem un corp perfect, doar cuvintele sunt diferite, mesajul e acelas, "nu esti bun". Prefer sa nu am nimic in mana decat sa nu am nimic in suflet.
Acum ma mai loveste un lucru. Cum sa ma gandesc eu ca oamenii ar trebui sa se documenteze si sa se reconecteze la sufletele lor cand nu le sunt cunoscute nici macar corpurile?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu