"IUBIRE" PARE UN TITLU COMUN, DAR PENTRU MINE ARE ALT INTELES

La un moment dat, intr-un seminar mi-a venit randul sa vorbesc despre iubire si initial mi-a fost atat de greu sa imi dau seama ce sa spun.
Prima oara cand m-am gandit cum sa descriu "iubire", mi-a venit in minte un cord. "Cumva ciudat" m-am gandit, dar mi-am dat seama dupa, ca de fapt iubirea este un cord, iubirea este o inima.
Inima este organul care ne hraneste cu viata, este cel fara de care niciun alt sistem din organismul nostru nu ar functiona si fara de care organismul nostru nu ar putea fi un tot unitar. Nu cred ca este intamplator ca atunci cand simtim iubirea, o localizam in acelas loc cu inima. Iubirea cred ca este de fapt la fel, este sentimentul fara de care noi nu am putea fi oameni completi, fara de care nu am putea sa deblocam curajul, increderea, nebunia, suferinta, pasiunea, intelegerea, compasiunea, empatia la adevatele lor capacitati. Fie ca este iubire pentru cineva, pentru ceva, sau pentru noi insine. Poate fi pentru un concept, pentru ceva frumos, dar si pentru ceva rau, pana la urma ce e rau? Orice nu ni se pare noua bun, dar asta nu implica si ce cred cei din jur, deci practic e ceva neutru. Poate avea varii forme si dimensiuni, motive si camuflari dar tot iubire este.
Iubirea este din punctul meu de vedere subestimata, poate chiar intentonat.
Ai simtit vreodata cum e sa te indragostesti de o floare? de cum bate lumina pe parchet? sau pe iarba? sau printre frunzele unui copac? de cum zboara o libelula? de cum te simti cand dormi dezbracat si fiecare bucatica a pielii tale simte racoarea cearceafului? de gandurile tale care vin fara sa vrei? de privirea pe care o are cand descrie cu atata pasiune? de un zambet? de o alunita? de mai multe? de iubire insasi? sau de faptul ca existi?
Iubirea este identificata cu atasamentul, dar eu cred ca e gresit. Iubirea este detasament, este capacitatea de a aprecia ceea ce iubesti pentru fiecare detaliu, este capacitatea de a accepta ca fiecare lucru, persoana sau moment are propriul curs de evenimente, propriul micro sau macro mediu, propria viata. Eu cred ca orice lucru traieste defapt, doar prin faptul ca se intampla ceva cu el. Cuvantul "a trai" e si el prost descris, evident. Eu il vad ca o descriere a existentei dinamice care pare a fi statica doar in ochii nostri, dar practic nimic nu este static, pana la urma un atom se misca, chiar daca noi nu il vedem, traieste.
Cand reusesti sa iubesti, pur si simplu, fara sa ai nevoie de nimic in schimb, mai presus si mai adanc de material si comun, atunci cared ca poti sa incepi sa crezi ca intr-o zi vei fi un om complet.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu