Perceptie vs realitate

Recent am verificat si realizat cu adevarat o teorie pe care o aveam de mult intiparita in minte.
Teoria este ca indiferent de care este realitatea, fiecare observa si percepe anumite evenimente, detalii sau lucruri de natura generala prin propriul filtru, dupa propriile reguli.
Verificarea am facut-o printr-o experienta simpla, poate chiar neinsemnata si nevalida din punctul de vedere al multor persoane, insa pentru mine a fost exact ceea ce aveam nevoie.
Venind de la facultate, ma gandesc sa ma opresc la una dintre cafenelele mele preferate. In mod normal stau afara, pe terasa, dar de data asta aveam nevoie sa imi incarc telefonul, asa ca am decis sa stau inauntru, avand in vedere ca mesele au cate 2 prize.
Trecand pe langa geam, vad ca toate mesele sunt ocupate si primul lucru care mi-a dat prin cap a fost "fir-ar sa fie, chiar voiam astazi sa stau aici, sa beau un ceai si sa imi incarc telefonul".
Cum puteam altfel sa stau inauntru, langa o priza daca nu la o masa?
Pentru moment plec, dupa care ma gandesc totusi sa imi incerc norocul. Intru si gasesc o masa proaspat eliberata. Ma bucur nespus ca pot sa stau in cafenea si ma asez la masa respectiva. Acum ca sa fie pe deplin inteleseasa experienta o sa pun mai jos un sketch cu modul in care sunt asezate mesele.
In timp ce astept ceaiul si ma uit cat de minunat se incarca telefonul meu la priza de langa masa, vad un alt telefon langa masa, pe aceeasi bancheta pe care stau si eu, in priza. Distanta dintre mese este de aproximativ 2m, mesele avand toate aceeasi bancheta langa perete. Nu bag de seama telefonul si imi continui gandurile. In cateva momente, langa mine se aseaza posesorul telefonului, pe bancheta, intre mese, isi pune bautura pe coltul mesei mele si sta pe telefon.
Pentru mine a fost o adevarata revelatie, probabil ca doar eu am vazut si am inteles ceva din toata povestea asta. Abea atunci am realizat ca desi fiecare masa era ocupata as fi putut foarte bine sa imi comand un ceai si sa stau pe telefon, acesta fiind la incarcat, in priza de sub bancheta, LANGA o masa, fara probleme. Mintea mea nu a fabricat, totusi, nicio solutie de genul asta. Desi mesele erau așezate la distanta de cel putin 2m, impartasind aceeasi bancheta, eu nu as fi putut sa am loc in cafenea decat la masa. Logica era simpla: masa doar pentru mine+ bancheta + priza = eu pot sa stau acolo, bancheta + priza - masa (poate doar un colt) = nu am unde sa stau in cafenea.
Mi se pare minunat cat de multe poti sa inveti si sa intelegi din niste momente sau lucruri atat de simple.
Ca tot este vorba de perceptie, cred ca din orice, fara exceptie, se poate invata ceva, atat timp cat exista perspectiva potrivita.