Sunt de acord cu faptul ca fiecare are karma personala si ca nimic nu este intamplator. Tot ceea ce ni se intampla sunt lectii pe care avem nevoie sa le invatam si plati pe care le avem de facut, astfel incat sa evoluam, din toate punctele de vedere, dar asta nu ma face sa fiu mai putin trista ca traim intr-o lume care apreciaza din ce in ce mai putin viata, libertatea, natura, respectul reciproc, autenticitatea si iubirea si din ce in ce mai mult materialismul, egocentrismul, superficialitatea, statutul si indiferenta.
Cu toate astea, in afara de profunda mea stare de tristete si legatura si conexiunea pe care o simt fata de lumea din jurul meu, starile astea mi-au oferit si o foarte adanca gratitudine fata de situatia pe care o am si chiar cea cu care am crescut. Chiar daca pana acum am impresia ca am trait 1000 de vieti intr-una si am experimentat nici nu imi vine sa cred cate situatii grele si traumatice in atat de putini ani totusi, chiar daca situatia familiei mele nu a fost niciodata roz pe niciun plan, si am fost in mare parte inconjurata ori de oameni cu intelegere foarte precara fata de cele discutate mai sus, ori cu o intelegere buna, dar atat de "damaged", sunt totusi privilegiata.
Sunt privilegiata sa ma nasc intr-un mediu la baza plin de iubire, chiar daca gresit inteleasa si gresit transmisa, dar iubire; de oameni care pana la urma ma pot accepta cu ceva efort asa cum sunt, de oameni care asa cum pot ei si cat pot, totusi ma sustin si cu o situatie financiara care imi permite sa traiesc cel putin decent.
Mi-am dat seama, ca e un privilegiu care mi s-a oferit pur si simplu si ca am o datorie fata de acesti oameni neprivilegiati si fata de mine, sa folosesc ceea ce mi se ofera si sa fructific ceea mi-a fost dat de la bun inceput.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu