IN SFARSIT AM INTELES, AS FI PREFERAT SA NU

Cu cat ma gandesc mai mult cu atat mi se par din ce in ce mai multe lucruri gresite in lume.

M-a lovit astazi de ce nu inteleg nimic si de ce tot ce "invat" se transforma in simple cuvinte fara sens, desi am invatat pe de rost pagini intregi. In ziua de azi asta inseamna "a invata". Chiar acum putin timp vorbeam cu cineva si imi spunea "vad ca ai subliniat, inseamna ca stii" eu spunand ca nu, pentru ca mie imi e foarte greu sa tocesc, daca trebuie sa memorez tot nu merge la mine. Am primit urmatorul raspuns "cum adica? pai asta inseamna sa inveti, nu?!". Nu... din pacate asta e exact opusul. Asta inseamna sa memorezi, sa inveti inseamna sa acumulezi informatii pe care le intelegi si pe care le poti folosi. 

Revenind la principalul motiv al postarii, m-am prins de ce nu pot sa inteleg medicina veterinara si de ce imi este atat de greu sa invat. De ce mi se pare haotic totul si de ce nu pot sa pun informatia cap la cap. Pe langa faptul ca am o un garv deficit de concentrare si imi e greu sa memorez orbeste, PENTRU CA IMI LIPSESTE ORICE FEL DE BAZA. Da, ca sa pot sa inteleg medicina veterinara si cum functioneaza corpul aimal, TREBUIE SA STIU CUM FUNCTIONEZ EU. Problema e ca de fapt chiar nu stiu. Credeam ca stiu si la un nivel superficial stiu, multa lume stie ca urina se formeaza in rinichi si ca ficatul emulsioneaza grasimile, ca digeram mancarea in stomac si ca inima este organul cheie al functionarii noastre, sa nu mai vorbim de creier care este operatorul tuturor sistemelor corpului nostru si le leaga impreuna sau ca facem copii cu organele reproducatoare, mai ales cum. Nu trebuie sa faci medicina ca sa stii lucrurile astea, nici macar la liceu, un profil specific. 

Dar asta e problema! nu ar trebui sa facem medicina ca sa stim cum functionam. Nu doar medicul ar trebui sa stie cum functionam noi, ar trebui NOI  sa stim cum functionam noi, ar trebui noi cand mergem la medic sa fim capabili sa avem o idee despre ce se intampla cu noi, iar medicul, care a studiat si mai in detaliu treaba cu corpul uman si stie mai mult decat ORICUM ar trebui sa stie, preia problema DE LA NOI si continua in a-si exercita cunostintele SUPERIOARE in patologie, biochimie ,etc. si eventual pe ce este specializat. Cum functionam si cum avem grija de noi nu ar trebui sa fie cunostinte superioare, ci de baza. 

De ce nu stim cum trebuie sa ne hranim? de ce nu stim ce alimente are nevoie corpul nostru sa manance? ce alimente nu are voie? ce inseamna o proteina? cum functioneaza si de ce avem nevoie de ea? de ce alti nutrienti mai avem nevoie si cum ii putem obtine? ce inseamna grasimi si cum se depun si de ce? care este mecanismul prin care slabim? care este mecanismul prin care ne ingrasam? de ce avem nevoie de sport? cum ne afecteaza toate astea? 

Nutritia si biologia de baza ar trebui sa fie o disciplina de baza in sistemul educational, ar trebui tratata la nivelul disciplinei de limba romana sau matematica, orice elev care da bacalaureatul ar trbui sa stie cum functioneaza si cum sa se ocupe singur de el mai departe. 

Dar nu. Asa ceva nu este dorit, e important sa stii pe de rost comentarii ale unor alti oameni despre niste opere literare pe care nu le intelegi, din pacate. E important sa stii sa rezolvi probleme matematice complexe pe care din nou in mare parte nimeni nu le intelege, ci doar urmeaza un sablon de rezolvare. Sa stii cum functionezi si cum sa ai grija de tine, ce alimente iti dauneaza si cum sa iti imbunatatesti corpul, mintea si cum sa fii capabil sa evoluezi si sa prosperi ca om, din punct de vedere fizic si odata cu o nutritie corecta si echilibrata si psihic, nu conteaza. Normal ca nu conteaza, altfel nu ar mai exista fast food, consumerismul exagerat, mancarea procesata incredibil de proasta, hipermarket-urile si mall-urile. Suntem o societate bazata pe placeri, vedem doar suprafata a tot ce ne inconjoara, inclusiv a mancarii pe care o bagam in noi, cu care ne "alimentam" corpul. Tot ce cumparam, cumparam DOAR dupa ce gust are, dupa cum arata, doar din punct de vedere al placerii, nu ne gandim neaparat la calitate, nu incercam macar, macar o data, sa ne gandim si la ce ne poate oferi din punct de vedere nutritional, daca ne ajuta cu ceva sau daca avem nevoie. 

Nu pot fi ipocrita evident, nu pot spune ca din an in paste nu ai voie sa mai mananci o gogoasa, sau niste KFC, cartofi prajiti, etc. E foarte greu sa rezisti, avand in vedere ca este unul din stimulii principali, ok, nu suntem perfecti. Dar in momentul in care astfel de mancaruri constituie alimentatia ta zilnica si primara, e pur si simplu ingrozitor. Din nou, nu sunt ipocrita, multi oameni vorbesc despre lucrurile de genul asta fara nicio idee, doar afirma cu putere niste informatii pe care nu le inteleg. Eu inteleg, am avut o astfel de dieta, asa am trait pana de curand chiar, mi-am otravit corpul orbeste fara sa inteleg ce fac, auzeam ca nu e bine, dar "pana la urma toti o facem, ce naiba? suntem oameni, nu ingeri, placerile carnale sunt practic o definitie, nu sunt singura, doar atatia oameni urmeaza o astfel de viata si n-au murit, ia uite o sa fiu tocmai eu aia, si daca o sa fiu, asta e pana la urma", plus ca oamenii care mi-au spus ca nu e bine, nici ei nu erau convinsi de ce spun, urmau si urmeaza, majoritatea, diete la fel de proatse, poate mai proaste. Mai mult, dintre ei faceau parte si cei care imi ofereau o astfel de dieta, pe de-o parte imi spuneau ca nu e bine, pe de alta parte mi se oferea aceeasi mancare proasta (nu in totalitate), urmau modelul social. Toate astea pana am realizat pe propria piele ca o alimentatie proasta hraneste orice inseamna anxietate, delasare, disperare, depresie, lipsa de energie, stima de sine scazuta, orice problema psihica, dar nu corpul tau. Au o legatura directa. Pe de-o parte esti stimulat spre o astfel de viata si practic o traiesti de cand te-ai nascut, pe cealalta parte ti se spune ca nu e bine, ti se spune cum ar trebui sa mananci, la un nivel superficial evident, fara sa te faca cu adevarat sa intelegi, pentru ca ai lua atitudine si asta nu se doreste. Se doreste ca tu sa te simti vinovat de modul mizerabil in care traiesti si modul mizerabil in care te alimentezi, bagandu-te intr-o prima faza in depresie si accentuandu-ti lipsa de stima de sine, care duce la abuz de orice, de la mancare, la shopping, la droguri, practic pierzi controlul si tot ce faci este ca consumi, consumi, consumi intr-un mod compulsiv, incercand sa astupi groapa in care se afla stima ta de sine, ametit de ce mizerie de om esti si avand revelatia ca daca nu ai avea un job de cacat (indiferent cat de bun e, indiferent de cat castigi, indiferent de cat de mult te multumeste, daca nu e cu mult peste medie, spre extrema superioara, in aceasta situatie, vei crede ca e de cacat) ti-ai permite o astfel de viata sanatoasa, pentru ca traim intr-o lume data peste cap, in care tot ce e nesanatos e ieftin si mult si tot ce e sanatos e scump si putin, tot ce e artificial e ieftin si mult, tot ce e natural e scump si putin. Desigur, toate aceste pareri despre tine si viata ta nu sunt cu adevarat atat de ingrozitoare, e doar un produs al propriei perceptii, care nu te lasa sa vezi cauzele, ca sa le poti rezolva, ci doar efectele. O alta problema este ca toate aceste programe asociaza viata sanatoasa cu a arata bine, care combinate cu invazia industriei fashion si presiunea sociala de a arata bine, un lucru in ziua de azi imposibil aproape dupa normele sociale, duce la obsesia ta de a face multi bani, care niciodata nu o sa iti ajunga, ca sa ai o viata sanatoasa. Dar nu vei vrea asta ca sa te simti bine din punct de vedere nutritional, nu vei vrea asta ca sa fii pur si simplu mai sanatos. Vei vrea asta ca sa arati bine, si ca sa fii acceptat, pentru ca asta ti se sugereaza ca e tot ce conteaza pana la urma, sa arati bine. Asa ca vei apela la pastile minune, la diete drastice si la sala excesiva. Si iata inca trei industrii care prospera. 

Deci avem industria lanturilor de mancare fast-food, industria hainelor, industria mezelurilor, industria farmaceutica, industria "nutritionistilor" care recomanda diete extreme si solutii iesite din tiparele normalului, care promit evident rezultate rapide si de durata si probabil inca o gramada de industrii pe care le-as putea descoperi ca legatura daca as descoase si mai in detaliu problema. Asta e tendinta societatii contemporane, repede si pentru totdeauna, nimeni nu mai are rabdare, cantitate peste calitate. 

Totul se bazeaza pe consumerism, e tot ce conteaza in societatea noastra, nu sanatatea noastra, nu calitatea vietii nostre, ci doar sa consumam. Asta e motivul pentru care suntem dezinformati peste tot, de la internet, la stiri, la reality show-uri, televiziunea de fapt in majoritate (care ne ajuta sa ne ocupam timpul cu viata altora, in loc sa ne ocupam de a noastra) pana chiar la asa zisii "nutritionisti", "maestrii yoga", "instructori de fitness", "medici","farmacisti". Nu spun toti, in niciun caz, dar multi. Cum ziceam,nu se gandesc la sanatatea clientului lor, se gandesc sa profite de nesanatatea lui, astfel incat sa faca cat mai multi bani, asa ca ce mod mai bun exista decat sa ii ajuti putin, sa prinda gustul binelui, inca dependenti de tine fiind, ca apoi sa ii imbolnavesti putin, ca sa mai aiba nevoie de tine. 

Nu ma astept de la niste copii sa inteleaga astfel de lucruri, mai ales in perioada adolescentei unde a te integra in societate e prioritar, dar adultii? parintii? ce pazesc, cum pot sa isi educe in halul asta copiii? cum pot sa le ofere o asemenea alimentatie, fara sa se gandeasca niciun pic la nutritia lor, la dezvoltarea lor. Daca parintii s-ar trezi si in timp ce i-ar hrani adecvat  si ar intelege ce inseamna o alimentatie sanatioasa cu adevarat, i-ar invata si pe ei sa faca acelas lucru si i-ar invata fiecare aliment in parte ce contine si cum il ajuta, ar fi extraordinar. 

Dar din pacate parintii fac copii pentru ca asta e ordinea lucrurilor si pentru ca "asa trebuie", in timp ce lucreaza toata ziua ca sa faca foarte multi bani, ca sa "fie copilul bine", adica multumit din punct de vedere material, niciodata nefiind destul, pentru ca nu se mai gandesc la nevoile lor si ale copiilor lor si doar sa fie mult, cat mai mult, "SA FIE". Mi se pare o pierdere foarte mare, pentru ca astia sunt copiii care ar trebui sa fie norocosi ca parintii lor le pot oferi totul, dar ei se exeaza sa faca mai multi bani decat au nevoie, "pentru copii". Asa ca se bazeaza pe scoli si pe internet sa le educe copiii, neocupandu-se de ei deloc, nefiind langa ei, neoferindu-le siguranta si iubire, doar materiala, avand impresia ca scolile contin toate informatiile de care are nevoie un copil. Acum, avand in vedere ca majoritatea scolilor in loc sa induca placere spre a invata unui copil, doar ii baga informatii fara sens in cap intr-un mod lipsit de tact si compasine, copilul nu invata nimic, nu are nicio baza, nu intelege nimic din ceea ce inseamna lumea inconjuratoare si ajunge in adolescenta unde este batut si certat si pedepsit pentru ca este superficial, prost, pentru ca urmeaza orbeste si nu gandeste pentru el, cand lui defapt nu i-a fost oferita aceasta optiune niciodata, nu l-a invatat nimeni nimic, numeni nu s-a ocpuat de el, sa inteleaga ce se intampla cu el, doar i s-au dat intructiuni, i s-a spus ce sa faca, nu cum. Chiar daca scolile ar fi bune si i-ar invata corect pe copii, cat sa faca scoala? este treaba ta, ca parinte sa faci educatia in cea mai mare parte, scoala sa fie doar o parte din educatia lui, tu esti un singur parinte pentru un singur copil, profesorii sunt cate unul pentru cel putin 10. 

Asa apar alti noi produsi ai societatii, pe banda rulanta. Eu sincer cred ca multi oameni mai saraci sunt mult mai fericiti, nu toti, dar unii. Ei nu cumpara orice, ei cumpara cat au nevoie, poate nu cele mai bune produse, dar cu moderatie, macar nu mananca mult si prost, mananca putin si relativ prost, pentru ca toti mancam prost. Majoritatea au timp sa fie atenti la copiii lor si chiar daca nu in cele mai bune metode, cat de cat se ocupa de educatia lor. 

Sincer, mi-e scarba... "clasa sociala superioara". Cred ca daca mi s-ar oferi un loc in rangul inalt al societatii si un loc pe o banca doar a mea, intr-un parc, l-as alege pe cel de-al doilea. Pana la urma, e aceeasi lume, peste tot sunt oameni rai, sunt pericole, trebuie sa iti asumi riscuri si exista persoane care iti vor raul, sau chiar sa te omoare, fie ca e un om disperat care neavand nimic iti fura tot ce ai sau un om bogat care neavand nimic iti fura tot ce ai. Oricum vom fi discriminati, indiferent de rangul social, nu vom fi discriminati ca nu avem o casa, dar vom fi discriminati ca nu avem un corp perfect, doar cuvintele sunt diferite, mesajul e acelas, "nu esti bun". Prefer sa nu am nimic in mana decat sa nu am nimic in suflet. 

Acum ma mai loveste un lucru. Cum sa ma gandesc eu ca oamenii ar trebui sa se documenteze si sa se reconecteze la sufletele lor cand nu le sunt cunoscute nici macar corpurile? 

TOATA BIBLIOTECA ASTA

Asta e treaba cu cititul. A citi este din punctul meu de vedere o experienta uimitoare, mai ales o carte buna iti deschide mintea in moduri despre care nu iti poti imagina, pana cand ti se intampla. Este un moment de solitudine, intelegere, revelatie, pace si pirdere in sine, toate in acelasi timp. Te conectezi cu alte minti, cu alte opinii, te conectezi intr-un mod profund la niste oameni extraordinari cu minti extraordinare, e ca si cum ti-ai reincarca creierul, e ca si cum s-ar descarca niste alte minti in mintea ta si dintr-o data nu mai esti tu, esti toti.
Nu am avut intotdeauna parerea asta, nu am avut intotdeauna multe pareri.
Pana cand am citit constient si cu pasiune prima data, din proprie vointa, eram contra unei astfel de activitati. Mi se parea plictisitor, enervant, neinteresant si cel mai mult de fapt nu mi se parea nimic, stiam doar ca nu voiam sa o fac. De ce? Pentru ca mi-a fost impus, pentru ca am fost batuta la cap si pentru ca mi s-a zis ca daca nu citesc sunt proasta, asa ca am vrut sa demonstrez ca se poate sa fiu si desteapta si sa nu citesc. Pentru ca ce simteam eu era ca astfel de propozitii care mi se bagau pe gat si repetau obsesiv sunt doar niste lucruri automate spuse fara credinta si adanca simtire doar ca sa fac un lucru social impus, pentru un statut social impus, fara sa mi se ofere de fapt realul motiv pentru care as avea nevoie de citit. Nu mi s-au oferit nici modele in directia asta. Eu nu am vazut pe nimeni dintre cei ce ma bateau la cap citind vreodata, poate doar asa, din cand in cand, dar niciodata terminand o carte, macar una. Am auzit doar povesti "cand eram noi mici nu existau distrageri de genul asta, ca acum, imi ocupam timpul cu carti, am citit TOATA BIBLIOTECA ASTA". O biblioteca impresionanta, dar nu aveam nicio dovada, doar povesti. Pentru mine a citi o carte era echivalent cu a vedea un film, pe care l-as fi preferat, evident, mai multi stimuli exteriori fiind implicati. Asta era modelul real oricum. Am vazut mai multi oameni uitandu-se incontinuu la filme si mai ales obsesiv la stiri, povestindu-mi cate carti au citit ei, dar sa ii vad citind cu adevar carti? de maxim 5 ori. Asta e problema cu educatia, oamenii cred ca daca spun "fa, pentru ca e bine" cuvantul lor e lege si va fi executat pentru ca asa trebuie, asa e mai bine, iar daca este executat, nu ar trebui executat oricum ci asa cum vor cei care il exclama, pentru ca ce modalitate e mai buna si ce adevar e mai adevarat decat adevarul nostru care e oricum universal, nu? la mine nu a mers niciodata asa. Am avut nevoie de dovezi si motive pentru care un lucru ar fi bun pentru mine, pentru care as face respectivul lucru, pentru mine. La un moment dat am cedat, am facut un pas spre a crede si curioasa fiind din fire am zis, ca de fiecare data,"nu pot sa am o opinie despre ceva pana nu incerc si eu", am incercat si eu. Problema a fost ca nu am incercat cum trebuie si ce trebuie, nu am respectat opinia generala si adevarul absolut, asa ca m-am lovit de "aia e carte ma? ce naiba, la varsta ta eu citeam -o carte de un nivel clar superior a ceea ce citeam eu- of doamne, cand o sa te trezesti?". Asa ca si ei au primit un refuz categoric. Nu mi s-a spus sau sugerat niciodata ce senzatie uimitoare iti poate da cititul, ce lume deschide, cum se simte sa iti explorezi imaginatia si ce magie se intampla cand deschizi o carte noua. Nu mi-a povestit nimeni niciodata ce inseamna sa iti simti creierul cu adevarat stimulat in timp ce te conectezi cu tine, in timp ce faci legatura intre suflet si corp, intre minte si corp si intre ele concomitent. Mi s-a spus "citeste ca altfel o sa fii proasta!" si n-am citit. La fel se intampla totul acum, profesorii vin si predau obsesiv sute de pagini de teorie insirata continuu in cate doua ore si se asteapta sa inveti, sa stii, sa iubesti obiectul de studiu, doar pentru ca ei spun. Nimeni nu se intereseaza in a-ti induce pasiune pentru ce se preda acolo, nimeni nu se intereseaza in a apinde focul, in a pune informatiile pe jar si a le trimite in sufletul tau ca apoi sa se conecteze cu mintea si cu corpul tau. Si uite asa, niste informatii pretioase ajung sa fie doar cuvinte, nimic mai mult.
Cel mai rau imi pare acum ca nu am citit la timp operele predate in liceu. Doamne ce lucrari! Ce concepte despre lume, cata importanta si ce minti extraordinare, cat de frumos pot fi interpretate, ce substraturi, ce opinii, in ce mod iti pod deschide mintea spre noi orizonturi. Dar de ce le-as fi citit? Scopul era, asa cum am fost invatata, ca tot ce conteaza este sa iau note mari, ca lumea sa vada ca sunt desteapta, ca sa pot sa intru la o facultate. Nu am spus ca asa mi-a fost spus, mi-a fost sugerat. Mi-a fost spus "nu conteaza ce cred ceilalti, important e ca tu sa ai incredere in tine", "nu conteaza notele, conteaza ce ai in cap!". Din nou, doar vorbe, niciun exemplu. In timp ce mi-au fost spuse aceste vorbe, mi-a fost sugerat ca notele conteaza si ca prin prisma lor arat ca sunt desteapta, asa ca am vrut sa demonstrez ca pot sa fiu desteapta si neavand note mari. De fiecare data am fost certata si mustrata ca nu iau note mai mari, ca sunt supeficiala, iar superficialitatea e rea, nu mi s-a spus nici ce inseamna, nici de ce e rea, doar ca e. Nu am fost intrebata, nu a incercat nimeni sa inteleaga de ce nu iau note mari, de ce nu invat, mi s-a spus doar "6?! tu esti copil de 10! poti mai mult!" si asa era, dar nu mi s-a explicat de ce, interesul nu a fost sa inteleg, ci sa fac si asta a fost poblema mea tot timpul, mi se spunea inconctinuu "nu intelegi acum", "nu stii tu", "nu este destul de mare, o sa intelegi, acum nu intelegi" iar eu intelegeam si nu stiam cum sa explic ca o fac. Daca aplicam presiune pe copiii nostri, fara sa le explicam care e scopul pentru care ei au nevoie de note si ce inseamna ele de fapt, cum functioneaza sistemul de invatamant si de ce ei nu sunt obligati sa il urmeze ci doar sa se foloseasca de el ca sa devina niste oameni mai buni si mai completi, comitem o crima. Omoram inteligenta, omoram imaginatie, omoram curiozitate, omoram sete de cunoastere, dandu-le impresia ca sunt limitati si ca de fapt scopul lor este unul superficial, ca tot spuneam. In cele din urma am inteles totusi ca am nevoie de ele sa pot sa intru la o facultate, deci revenim la motivul pentru care am invatat eu la romana, mai exact literatura. Scopul era sa stiu niste comentarii, despre niste opere, despre care nu mi s-a explicat ce minunatii ascund, pentru a le putea reproduce la examen, pentru a lua o nota mare pe memorare oarba fara pic de intelegere, pentru a intra la o facultate, pentru a avea un viitor, singura modalitate de altfel, pentru a fi fericita, singura modalitate de altfel.
Ma doare si mi-e greu si sufar cate putin cand incerc sa fac parte dintr-o astfel de lume si uneori simt ca nu pot si ca nu am sa pot niciodata. Ma mai doare ca nu pot sa citesc. Mi-e greu sa invat, trebuie sa intru intr-o stare de repetitie oarba si pentru asta trebuie sa am creierul gol, trebuie sa nu imi pun intrebari despre lume, sa nu fiu curioasa si sa nu vreu mai mult de atat de la mine, trebuie doar sa repet orbeste, iar pentru asta trebuie sa nu imi dau voie sa citesc. Sistemul nu ne da voie sa inflorim ci doar sa ramanem niste boboci, dar niste boboci frumosi. Ce inseamna frumosi? Inseamna la fel, inseamna subordonati, inseamna superficiali. Majoritatea oamenilor cand se uita la un boboc il vad ca e frumos si sunt topiti de minunatia lumii, se opresc acolo, vad doar situatia de suprafata, admira un boboc frumos, nimeni nu se gandeste ca de fapt minunatia este ce floare incantatoare va ajunge.