Se afișează postările cu eticheta suflet. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta suflet. Afișați toate postările

De-ale emotiilor

Calare, intr-un camp de iasomie.

Vantul adie usor, invitandu-mi porii sa danseze dupa notele lui

Razele soarelui imi ating pielea delicat 
si creaza o senzatie calda, intensa

se impleteste

Cu parfumul, care imi este ghid in ganduri 
si leac pentru suflet

Calul e un animal cu care nu te poti conecta decat la un nivel foarte profund. Ii arati cum sa te conduca, te ghideaza, controlat de ghidajul tau.

Stii ce e cel mai frumos?
Cand buzele tale sunt vantul
atingerea ta, razele de soare
trupul tau,  calul
Iar ce e intre noi, un camp de iasomie.

Si iar

In terapie.

Mi-e frica.
Daca?
Poate?
Vreau sa stiu?
Ce inseamna de fapt?
Daca inseamna doar atat?
Nu e rau neaparat, nu e asa?
Poate daca imi dau voie dar nu stiu daca e bine sa o fac, dar ce e bine pana la urma si oare sunt eu in cpacitate sa hotarasc?

Frumusetea
E ceva trecator, e facuta sa te bucuri de ea, dar cand te acapareaza si orbeste, te transporta, mai e? Se transforma?

: Scrie cineva la un moment dat fara legaturi.

  Cred ca am sa ma indragostesc, e o hotarare, da. ii zic.
  Dar tu te indragostesti in fiecare zi, de o frunza, de o foaie de hartie, de un apus, de  o umbra, de un gand, de o carte, de cum cade lumina, de un fir de par, de poduri, de idei, de culori, de inteles, de minti, de suflete, de animale, de oameni, de viata si de tine si naiba mai stie de ce, deja ai hotarat. imi zice.
   Imi vars iubirea unde pot, unori am prea multa si nu stiu ce sa fac cu ea. Oamenii nu par sa fie un vas potrivit, desi aproape intotdeauna o primesc si se umple foarte frumos. ii zic.
  Nu e minunat sa daruiesti? intreaba.
  Ba da, dar ceea ce daruiesc eu ramane trecut cu vederea, neapreciat, neinteles, daca nu e material, cine are asemenea ochi sa vada ca au primit? intreb.
Ei cred ca nu au nimic, dar de fapt nu au cu ce sa vada. Iti dai seama ce tragedie? Sa ai atat de mult si nici sa nu stii? Sa iti traiesti viata vrand sa obtii ceea ce ai deja? cuget.
   Uneori cand cineva vede, e bine sa ii ajute si pe ceilalti sa inteleaga si sa vada, cei care nu vad. imi zice.
   Da, dar de unde atata altruism? intreb.
   Cred ca avem un izvor limitat. ma gandesc.
   Hai, bucura-te ca te-ai indragostit. Ia-ti frunza si apusul si lumina ta. Nu uita, totusi, sa le lasi sa plece cand nu mai au unde sa tina atata iubire. Tu oricum te indragostesti iar si iar si iar

si iar
si iar

amor fati

A fost aseara sezon ploios
acid
furtuna
Acum in ochii mei e seceta
desert

Manã pentru toate florile
se usuca si se degradeaza
se descompun si se transforma in tarana

Rigor mortis
Verwesung
Solo

Poate, poate mai vine ploaia
De data asta,
sa mai creasca si alte flori

#10

-Ma dor in mine drumurile inapoi.
-Esti palida, ochii tai sunt mai mari.

-Te-am asteptat, fiindca te-am gonit.
-Am fugit sa gasesc o departare mai adevarata.
Peste tot locul e deopotriva de departe si de aproape de tine.

-Mai sunt in sufletul tau aceeasi?
In intuneric am ratacit...
-Am smuls impleteala cantecului nostru care
s-a pierdur ca firele unui izvor dezbinat de stanci.

-Tu care ai stins celelalte povesti
te-am urmarit cu visul in orase mari cu steaua ta deasupra.
-Am vrut sa-mi creasca numele ca o veste catre tine.

- Te-am vrut frumos ca un catarg care se-ndepărtează
şi te-am lăsat să pleci.
- Te-am regăsit ca o rugăciune din copilărie, dar gândurile
mele nu mai cred.

Ion Vinea - Revedere

La mine sau la tine?

Mi-ar placea

Sa vad prin ochii tai

Ce se intampla dincolo de ei


Cum sufletul tau danseaza

In casa lui blindata 

Din bucati de corp

Si scut de experiente

...cu ferestre de ochi


Sa privesc, lasa-ma

Atat

Nu trebuie sa ma asculti

Inca


Deocamdata

Doar lasa-ma sa

Te observ


Fascinatia ma poseda teribil

Vad mai mult decat imi este permis

Simt un fior de rebeliune


Uneori ma intreb daca

Chiar vad

Sau ma privesc in oglinda


Vreau sa stiu radacina a ceea ce iti 

defineste dedesupturile

Vreau sa inteleg ce se ascunde ziua si 

iese la iveala cand cenzurile se dezlipesc

Vreau sa stiu de ce eu simt

Dar nu vad


Si cand vad

Nu mai simt


Cred ca iar ma uit la tine

Si ma vad pe

Mine

Animus si vise

Caut din nou

Ceva ce nici eu nu stiu cum arata

Cum se simte


Sau poate stiu, dar

Nu mai conteaza

Acolo vorbeste eul launtric

Cautarea o fac cu celalalt

Eu


Ma regasesc in mine din nou

Ca si cum as face din umbre un ţel

Ca si cum as reprivi un film al amintirilor

Cu alt protagonist


Sau din lumini

Poate

Nu stiu


Tocmai asta e frumos la cautari

Angoasa

Frica de

Incertitudine/a de

Speranta de

Iubire/a de

Intelegere/a


Imaginatia imi joaca feste

Dar pare sa fie intotdeauna in

Favoarea mea

De obicei nu este

Imaginatia mea vrea sa ma convinga


Eu stiu, am invatat.

Frumosul meu este de obicei...


Uratul altora


Cand cautarea ajunge la final

Aia e o alta aventura

Nu e continuare

Nu e un final in sine

E o alta poveste cu inceputul ei


Dar nu una fericita neaparat


Tocmai de aia

Cautarile au farmecul lor

Pana se termina

Exista posibilitatea

Unei alte povesti cu promisiune

De fericire


What if...

To see how my weird mind works, just the other day, while doing an introspection about change and my life and actions up until this point, one thought led to another and something came to me:
What if scientific evolution, psychology and spirituality are not oposed but beautifully interwind?
The theory of evolution is that we evolved from other life forms; from single cells, to monkeys to us.
The theory of reincarnation is that we evolve through more life formes, our souls being reborn again and again and again, untill we achieve the ultimate completion of higher counciousness.
Here comes psychology saying that there is a collective uncounciousness, with a kind of knowledge inheited through years of evolution that we can access and that influence us in our behaviour.
Also, it tells us that dreams are in fact simbolic messages from our unconcious mind meant to help us balance ourselves, or to show us what we repress; a theory that is slightly diffrent, but valid in the spiritual world: dreams are messages from god/angels/the universe, meant to help us, or even forsee further experiences.
But what if:
The collective uncounciousness that we have is because we have reincarnated lots of times, the physical evolved together with the soul, so they both have tremendous knowledge about life, adaptability, behaviour, physcal function, etc and actually our soul, working with or maybe even beig our unconcious mind  knows all the information from the lives that were lived by it, hence the messages of the dreams, that may be from one's soul(here in the role of the unconcious mind). So from here the soul can either be the actual expression of the universe/god itself, as a force, or directly tied to it, sooo our unconcious minds can actually be the expression of the divine itself=>universal force = one's soul = unconcious mind. 



I should be studying... 

Sacrificiu, viata si apreciere

Nu stiu daca postarea asta va avea vreun sens, cred ca este mai mult ceea ce s-ar putea numi "venting".

Zilele trecute am vazut video-uri cu animale taiate in abator, ceva care facea parte dintr-un curs obligatoriu.
M-am bucurat sa vad oameni care sunt pe aceeasi lungime de unda cu mine, dar in mare parte oameni care pur si simplu aleg sa treaca cu vederea situatia asta ca fiind normala.
Nu am statistici la indemana dar imi pot imagina la cata carne se consuma pe planeta asta si mai ales in tarile privilegiate, cate animale sunt taiate zilnic pentru consum si cat de mult din cat a fost taiat intial se arunca la gunoi.
In zilele noastre viata nu mai este ceva respectat si mare parte din animale sunt vazute ca pe un produs, ca pe o utilitate, nimic mai mult.
Taierea animalelor a ajuns de la o necesitate la o industrie pe scara larga si au ajuns un instrument pentru ca unii oameni sa castige formidabil de pe urma lor.
Sunt animale crescute in situatii groaznice, astfel incat consumul sa fie cat mai mic si profitul cat mai mare. Majoritatea inghesuite, cu o viata scurta deloc calitativa sau putin calitativa, care exista pur pentru a fi taiate nu mult dupa ce se nasc, sau exploatate cat se poate de mult, legate la masinarii de muls si asa mai departe.

Nu stiu inca sigur daca avem cu adevarat nevoie de proteina animala si nu sunt in totalitate impotriva consumului de carne, dar sunt impotriva tratarii animalelor ca pe niste simple produse si sunt suparata pe faptul ca nu recunoastem sacralitatea taierii unui animal si crutarii vietii sale cand nu mai are pentru ce trai si mai ales sacralitatea sacrificiului unei vieti pentru ca alta sa prospere.
Carnea acestor animale ne hraneste, ne ajuta sa traim, iar noi nu le recunoastem sacrificiul, nici macar viata sau dreptul de a fi tratate cu un minim de respect si apreciere.

Ultimul video a fost cu taierea cailor.
Lucru pe care eu nu il vad ca fiind o necesitate. Nu avem nevoie sa mancam carne de cal, e doar o placere, nimic mai mult. Sunt fiinte muncite care mai apoi sunt taiate daca nu mai sunt bune de munca grea sau nu mai aduc niciun beneficiu omului cat sunt in viata.

Ma gadeam atunci, daca "eu", ca si crescator de animale, in loc sa am 200 de animale "de consum", sau "de munca", pentru a le exploata intensiv, as avea 2 poate din fiecare (si asta ar fi chiar prea mult) si as avea grija de ele cu respectul care li se cuvine si m-as asigura sa aiba o viata frumoasa, le-as trata cu iubirea si respectul care li se cuvine si le-as multumi in fiecare zi pentru contributia pe care o au asupra vietii mele, situatia ar fi macar putin dieferita, pe toate planurile...

Cred ca as putea scrie un articol interminabil pe tema asta, dar ideile incep sa o ia razna si sa se suprapuna, asa ca deocamdata am sa ma opresc aici.

Crazy

Am realizat de curand ca toata lumea o ia razna. Nu exista oameni normali.Toti suntem nebuni. Toti suntem dereglati. Doar ca unele stari de dereglare si nebunie sunt acceptate din punct de vedere social.

#4

"O lume uriasa se ascunde in sufletul nostru, asteptand sa fie descoperita. Ea se afla acolo, cu fortele nestirbite, dar e atat de noua si de puternica, incat ne temem sa-i acceptam existenta.

 Deoarece faptul de a descoperi cine suntem ne va sili sa recunoastem ca putem merge mult dincolo de tot ce stim. Si asta ne sperie. "

Paulo Coelho- Manuscrisul gasit la Accra

OCHII

Se spune ca ochii sunt oglinda sufletului. Eu cred ca ochii sunt chiar o fereastra catre suflet, un fel de intrare secreta, inchisa ermetic, dar transparenta. Un geam prin care poti vedea tot ceea ce se afla in interior, departe de vazul tuturor, departe de nebunia lumii de afara. Ochii sunt ca un fel de geam secret prin care poti sa vezi sufletul oamenilor in habitatul lor natural. Sunt un fel de punct observational, de unde poti sa privesti tot ce se intampla, dar nu poti intra in casele sufletelor lor, nu poti interactiona cu ele, poti doar sa privesti, sa observi si sa admiri si, culmea, tocmai prin ochi.
De aceea cand te uiti in ochii cuiva este un moment magic aproape. E o conexiune, un fel de show al sufletelor, in care fiecarui privitor de suflet ii este privit sufletul la randul lui. Un fel de "schimb pe schimb". 
De fiecare data cand ma gandesc la asta am o imagine in cap: eu uitandu-ma printr-o pereche de ochi, ca printr-un micriscop. Mai departe de ochi, undeva in mijlocul unei persoane, e un culcus, un loc'sor unde locuieste un suflet, care isi vede de treaba lui si al carui job este sa ne ajute cand ii cerem ajutorul, sau sa se bucurandu atunci cand este apreciat.
Cred ca o sa ma chinui o data sa desenez  toata treaba asta de la mine din cap.

DESPRE CAT DE SUPER SUNT EU

De ce avem nevoie de jocuri de putere? de ce nu putem intelege ca suntem egali, ca avem diferite aptitudini, dar in totalitate, la baza, suntem toti la fel?
Uneori ma gandesc ca nu apreciem tot timpul, nu intelegem, adevarata valoare a ceea ce avem. Mi se intampla, nu foarte des,  dupa ce vorbesc cu anumiti oameni, sau dupa ce vizitez anumite locuri, sau am parte de anumite experiente, sa imi dau seama cat de minunata sunt, chiar cu toate defectele pe care le am. Ajung sa realizez cat de extraordinari sunt oamenii cu care ma intersectez si cat de norocoasa sunt sa am langa mine oameni care ma accepta si ma iubesc, exact asa cum sunt, care apreciaza ceea ce sunt eu, in toata frumusetea existentei mele.

COPACI

M-am indragostit iremediabil de copaci. Imi ofera o stare de liniste si siguranta de neimaginat. In preajma lor simt ca sunt plina de energie si ca orice se intampla, este in favorul meu. Ma mut in padure, printre copaci. Ii iubesc. Copacii. Sunt. Mi-nu-nati.

Cuvinte vs. emotii

Multa lume spune ca ma pierd in detalii, ca vorbesc prea mult si ajung sa fac o propozitie atat de simpla in ceva atat de complex. Poate ca au dreptate. Insa ce nu inteleg ei e ca toate aceste detalii apar atunci cand simt ca nu reusesc sa transmit exact ceea ce vreau, cand observ ca mesajul ajunge intr-o forma complet diferita. Toate acele detalii apar ca substitut pentru ceea ce simt. Pentru mine un mesaj nu e constituit doar din cuvinte ci in mare parte din emotii... si cateva cuvinte. Asa ca foarte des ma trezesc in postura in care oamenii percep doar mesajul si nu emotia pe care o am, vad doar suprafata, fara sa observe substitutul, partea mai adanca si mai mare a ceea ce spun. E ca si cum te-ai uita la un iceberg si ai vedea doar ce e deasupra, fata sa iti dai seama, sau macar sa iti treaca prin cap ca undeva sub apa mai e o parte poate mai mare si la fel de importanta.

"IUBIRE" PARE UN TITLU COMUN, DAR PENTRU MINE ARE ALT INTELES

La un moment dat, intr-un seminar mi-a venit randul sa vorbesc despre iubire si initial mi-a fost atat de greu sa imi dau seama ce sa spun.
Prima oara cand m-am gandit cum sa descriu "iubire", mi-a venit in minte un cord. "Cumva ciudat" m-am gandit, dar mi-am dat seama dupa, ca de fapt iubirea este un cord, iubirea este o inima.
Inima este organul care ne hraneste cu viata, este cel fara de care niciun alt sistem din organismul nostru nu ar functiona si fara de care organismul nostru nu ar putea fi un tot unitar. Nu cred ca este intamplator ca atunci cand simtim iubirea, o localizam in acelas loc cu inima. Iubirea cred ca este de fapt la fel, este sentimentul fara de care noi nu am putea fi oameni completi, fara de care nu am putea sa deblocam curajul, increderea, nebunia, suferinta, pasiunea, intelegerea, compasiunea, empatia la adevatele lor capacitati. Fie ca este iubire pentru cineva, pentru ceva, sau pentru noi insine. Poate fi pentru un concept, pentru ceva frumos, dar si pentru ceva rau, pana la urma ce e rau? Orice nu ni se pare noua bun, dar asta nu implica si ce cred cei din jur, deci practic e ceva neutru. Poate avea varii forme si dimensiuni, motive si camuflari dar tot iubire este.
Iubirea este din punctul meu de vedere subestimata, poate chiar intentonat.
Ai simtit vreodata cum e sa te indragostesti de o floare? de cum bate lumina pe parchet? sau pe iarba? sau printre frunzele unui copac? de cum zboara o libelula? de cum te simti cand dormi dezbracat si fiecare bucatica a pielii tale simte racoarea cearceafului? de gandurile tale care vin fara sa vrei? de privirea pe care o are cand descrie cu atata pasiune? de un zambet? de o alunita? de mai multe? de iubire insasi? sau de faptul ca existi?
Iubirea este identificata cu atasamentul, dar eu cred ca e gresit. Iubirea este detasament, este capacitatea de a aprecia ceea ce iubesti pentru fiecare detaliu, este capacitatea de a accepta ca fiecare lucru, persoana sau moment are propriul curs de evenimente, propriul micro sau macro mediu, propria viata. Eu cred ca orice lucru traieste defapt, doar prin faptul ca se intampla ceva cu el. Cuvantul "a trai" e si el prost descris, evident. Eu il vad ca o descriere a existentei dinamice care pare a fi statica doar in ochii nostri, dar practic nimic nu este static, pana la urma un atom se misca, chiar daca noi nu il vedem, traieste.
Cand reusesti sa iubesti, pur si simplu, fara sa ai nevoie de nimic in schimb, mai presus si mai adanc de material si comun, atunci cared ca poti sa incepi sa crezi ca intr-o zi vei fi un om complet.