se impleteste
Cand buzele tale sunt vantul
atingerea ta, razele de soare
trupul tau, calul
In terapie.
Mi-e frica.
Daca?
Poate?
Vreau sa stiu?
Ce inseamna de fapt?
Daca inseamna doar atat?
Nu e rau neaparat, nu e asa?
Poate daca imi dau voie dar nu stiu daca e bine sa o fac, dar ce e bine pana la urma si oare sunt eu in cpacitate sa hotarasc?
Frumusetea
E ceva trecator, e facuta sa te bucuri de ea, dar cand te acapareaza si orbeste, te transporta, mai e? Se transforma?
: Scrie cineva la un moment dat fara legaturi.
Cred ca am sa ma indragostesc, e o hotarare, da. ii zic.
Dar tu te indragostesti in fiecare zi, de o frunza, de o foaie de hartie, de un apus, de o umbra, de un gand, de o carte, de cum cade lumina, de un fir de par, de poduri, de idei, de culori, de inteles, de minti, de suflete, de animale, de oameni, de viata si de tine si naiba mai stie de ce, deja ai hotarat. imi zice.
Imi vars iubirea unde pot, unori am prea multa si nu stiu ce sa fac cu ea. Oamenii nu par sa fie un vas potrivit, desi aproape intotdeauna o primesc si se umple foarte frumos. ii zic.
Nu e minunat sa daruiesti? intreaba.
Ba da, dar ceea ce daruiesc eu ramane trecut cu vederea, neapreciat, neinteles, daca nu e material, cine are asemenea ochi sa vada ca au primit? intreb.
Ei cred ca nu au nimic, dar de fapt nu au cu ce sa vada. Iti dai seama ce tragedie? Sa ai atat de mult si nici sa nu stii? Sa iti traiesti viata vrand sa obtii ceea ce ai deja? cuget.
Uneori cand cineva vede, e bine sa ii ajute si pe ceilalti sa inteleaga si sa vada, cei care nu vad. imi zice.
Da, dar de unde atata altruism? intreb.
Cred ca avem un izvor limitat. ma gandesc.
Hai, bucura-te ca te-ai indragostit. Ia-ti frunza si apusul si lumina ta. Nu uita, totusi, sa le lasi sa plece cand nu mai au unde sa tina atata iubire. Tu oricum te indragostesti iar si iar si iar
si iar
si iar
A fost aseara sezon ploios
acid
furtuna
Acum in ochii mei e seceta
desert
Manã pentru toate florile
se usuca si se degradeaza
se descompun si se transforma in tarana
Rigor mortis
Verwesung
Solo
Poate, poate mai vine ploaia
De data asta,
sa mai creasca si alte flori
-Ma dor in mine drumurile inapoi.
-Esti palida, ochii tai sunt mai mari.
-Te-am asteptat, fiindca te-am gonit.
-Am fugit sa gasesc o departare mai adevarata.
Peste tot locul e deopotriva de departe si de aproape de tine.
-Mai sunt in sufletul tau aceeasi?
In intuneric am ratacit...
-Am smuls impleteala cantecului nostru care
s-a pierdur ca firele unui izvor dezbinat de stanci.
-Tu care ai stins celelalte povesti
te-am urmarit cu visul in orase mari cu steaua ta deasupra.
-Am vrut sa-mi creasca numele ca o veste catre tine.
- Te-am vrut frumos ca un catarg care se-ndepărtează
şi te-am lăsat să pleci.
- Te-am regăsit ca o rugăciune din copilărie, dar gândurile
mele nu mai cred.
Ion Vinea - Revedere
Mi-ar placea
Sa vad prin ochii tai
Ce se intampla dincolo de ei
Cum sufletul tau danseaza
In casa lui blindata
Din bucati de corp
Si scut de experiente
...cu ferestre de ochi
Sa privesc, lasa-ma
Atat
Nu trebuie sa ma asculti
Inca
Deocamdata
Doar lasa-ma sa
Te observ
Fascinatia ma poseda teribil
Vad mai mult decat imi este permis
Simt un fior de rebeliune
Uneori ma intreb daca
Chiar vad
Sau ma privesc in oglinda
Vreau sa stiu radacina a ceea ce iti
defineste dedesupturile
Vreau sa inteleg ce se ascunde ziua si
iese la iveala cand cenzurile se dezlipesc
Vreau sa stiu de ce eu simt
Dar nu vad
Si cand vad
Nu mai simt
Cred ca iar ma uit la tine
Si ma vad pe
Mine
Caut din nou
Ceva ce nici eu nu stiu cum arata
Cum se simte
Sau poate stiu, dar
Nu mai conteaza
Acolo vorbeste eul launtric
Cautarea o fac cu celalalt
Eu
Ma regasesc in mine din nou
Ca si cum as face din umbre un ţel
Ca si cum as reprivi un film al amintirilor
Cu alt protagonist
Sau din lumini
Poate
Nu stiu
Tocmai asta e frumos la cautari
Angoasa
Frica de
Incertitudine/a de
Speranta de
Iubire/a de
Intelegere/a
Imaginatia imi joaca feste
Dar pare sa fie intotdeauna in
Favoarea mea
De obicei nu este
Imaginatia mea vrea sa ma convinga
Eu stiu, am invatat.
Frumosul meu este de obicei...
Uratul altora
Cand cautarea ajunge la final
Aia e o alta aventura
Nu e continuare
Nu e un final in sine
E o alta poveste cu inceputul ei
Dar nu una fericita neaparat
Tocmai de aia
Cautarile au farmecul lor
Pana se termina
Exista posibilitatea
Unei alte povesti cu promisiune
De fericire
Am realizat de curand ca toata lumea o ia razna. Nu exista oameni normali.Toti suntem nebuni. Toti suntem dereglati. Doar ca unele stari de dereglare si nebunie sunt acceptate din punct de vedere social.
"O lume uriasa se ascunde in sufletul nostru, asteptand sa fie descoperita. Ea se afla acolo, cu fortele nestirbite, dar e atat de noua si de puternica, incat ne temem sa-i acceptam existenta.
Deoarece faptul de a descoperi cine suntem ne va sili sa recunoastem ca putem merge mult dincolo de tot ce stim. Si asta ne sperie. "
Paulo Coelho- Manuscrisul gasit la Accra
Se spune ca ochii sunt oglinda sufletului. Eu cred ca ochii sunt chiar o fereastra catre suflet, un fel de intrare secreta, inchisa ermetic, dar transparenta. Un geam prin care poti vedea tot ceea ce se afla in interior, departe de vazul tuturor, departe de nebunia lumii de afara. Ochii sunt ca un fel de geam secret prin care poti sa vezi sufletul oamenilor in habitatul lor natural. Sunt un fel de punct observational, de unde poti sa privesti tot ce se intampla, dar nu poti intra in casele sufletelor lor, nu poti interactiona cu ele, poti doar sa privesti, sa observi si sa admiri si, culmea, tocmai prin ochi.
De aceea cand te uiti in ochii cuiva este un moment magic aproape. E o conexiune, un fel de show al sufletelor, in care fiecarui privitor de suflet ii este privit sufletul la randul lui. Un fel de "schimb pe schimb".
De fiecare data cand ma gandesc la asta am o imagine in cap: eu uitandu-ma printr-o pereche de ochi, ca printr-un micriscop. Mai departe de ochi, undeva in mijlocul unei persoane, e un culcus, un loc'sor unde locuieste un suflet, care isi vede de treaba lui si al carui job este sa ne ajute cand ii cerem ajutorul, sau sa se bucurandu atunci cand este apreciat.
Cred ca o sa ma chinui o data sa desenez toata treaba asta de la mine din cap.
M-am indragostit iremediabil de copaci. Imi ofera o stare de liniste si siguranta de neimaginat. In preajma lor simt ca sunt plina de energie si ca orice se intampla, este in favorul meu. Ma mut in padure, printre copaci. Ii iubesc. Copacii. Sunt. Mi-nu-nati.