A fost aseara sezon ploios
acid
furtuna
Acum in ochii mei e seceta
desert
Manã pentru toate florile
se usuca si se degradeaza
se descompun si se transforma in tarana
Rigor mortis
Verwesung
Solo
Poate, poate mai vine ploaia
De data asta,
sa mai creasca si alte flori
Am inceput din
Nou
Era vechi
Totusi, o pagina noua
E intotdeauna
A mai observat oare cineva cum a citi o pagina noua intr-o carte se extrapoleaza pana la a experimenta etapele vietii cotidiene?
Stii ce ai citit pana atunci, dar nu stii ce urmeaza. Ai cateva idei despre continut si fir al povestii, dar nu se leaga totul inca. Parca abea astepti sa vezi ce urmeaza, numai ca uneori se poate sa fie al dracului de complicat ce citesti. Citesti o data, de 2 ori, de 3 ori, pana se leaga, pana intelegi, pana mai afli ceva nou.
Mergi mai departe.
Pamantul e o librarie. Universul e o librarie.
-Ma dor in mine drumurile inapoi.
-Esti palida, ochii tai sunt mai mari.
-Te-am asteptat, fiindca te-am gonit.
-Am fugit sa gasesc o departare mai adevarata.
Peste tot locul e deopotriva de departe si de aproape de tine.
-Mai sunt in sufletul tau aceeasi?
In intuneric am ratacit...
-Am smuls impleteala cantecului nostru care
s-a pierdur ca firele unui izvor dezbinat de stanci.
-Tu care ai stins celelalte povesti
te-am urmarit cu visul in orase mari cu steaua ta deasupra.
-Am vrut sa-mi creasca numele ca o veste catre tine.
- Te-am vrut frumos ca un catarg care se-ndepărtează
şi te-am lăsat să pleci.
- Te-am regăsit ca o rugăciune din copilărie, dar gândurile
mele nu mai cred.
Ion Vinea - Revedere
